| 1. | Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. |
| 2. | Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul. |
| 3. | Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi. |
| 4. | Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul. |
| 5. | Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! |
| 6. | Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor: |
| 7. | Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu? |
| 8. | Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? |
| 9. | Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă? |
| 10. | Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului: |
| 11. | Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. |
| 12. | Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. |
