Am vizitat de multe ori această Mănăstire, fiind profesor de gramatică și chiar în conducerea Facultății de Teologie, aproape un deceniu. Dar nu mi-am propus, acum, să mă refer la istoricul celei mai vechi Mănăstiri din România, cu viață monahală continuă, consemnată documentar în anul 1117. Și nici la Biserica, construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Și nici la Clopotnița, construită în anul 2009 sau la Biserica cea nouă, zidită între anii 1989-1997, sau la Paraclisul de vară (1935) sau la Muzeul Mănăstirii, care reunește valoroase cărți vechi și obiecte religioase. Nu mi-am propus, deci, să rememorez strălucita istorie a acestui așezământ monahal, ci, vizitând-o ieri, după o întrerupere de câțiva ani, se cuvine să aduc un ELOGIU trăitorilor în mănăstire de la stareț la preoți, călugări și frați, dar și maicilor, profund implicate în treburile gospodărești și tuturor celor, care păstrează vie, într-o admirabilă rânduială, atmosfera sacră de înaltă vibrație interioară, de reculegere și de pace.
Prof. Dr. Lizica Mihut
Leave a Comment