Îngerul cel întâi stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te!
Și, împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, prin care răsare bucuria;
Bucură-te, prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei.
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești;
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne nici cu ochii îngerești.
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!








