MĂNĂSTIREA HODOȘ – BODROG (Scurtă Istorie)

Mănăstirea Hodoș-Bodrog este una din cele mai vechi așezăminte monahale din țara noastră. Se află la 15 km distanță de orașul Arad, pe cursul inferior al Mureșului.

După o veche tradiție locală, se spune că mănăstirea ar fi o ctitorie a credincioșilor din împrejurimi. Tradiția relatează că un taur din turma unui pastor a scos la iveală dintr-o movilă de pământ Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, iar pe locul descoperirii icoanei s-a ridicat mănăstirea.

Pentru a confirma tradiția, se mai păstrează și astăzi, în biserică, capul taurului care a descoperit icoana, precum și Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului.

Atestări documentare

Prima atestare documentară despre existența mănăstirii datează din anul 1177, iar istorici locali menționează existența unor „călugări greci” (ortodocși) încă din sec. XI. Alte atestări apar în documente din anii 1213, 1233, 1278, 1293, cu derivări ale denumirii Hodos. În 1446 se generalizează denumirea Bodrog, iar din 1784 apar ambele împreună: Hodos-Bodrog.

Actuala biserică

Actuala biserică datează din a doua jumătate a sec. XIV, fiind construită în stil bizantin triconc, din piatră și cărămidă romană. Interiorul este împodobit cu pictură „a fresco” din 1658, realizată de pictorul Nicodim Diaconul. Restaurări ale picturii s-au efectuat între 1938–1940 de At. Damian și C. Cenan și între 2009–2010 de Adriana Scarlatescu și Marius Oprea. Mobilierul și iconostasul au fost sculptate în 1940 de staretul Ieronim Balintoni.

Exteriorul bisericii este tencuit pe trei laturi, peretele de nord păstrându-se netencuit. Este decorată cu nișe exterioare, unele pictate „a fresco” de E. Profeta în 1968.

La sfârșitul sec. XIX, pe peretele de nord era vizibilă inscripția „Hodos – egumen Mihail 1523”, iar pe peretele de miazăzi, într-o firidă, se menționează anul unei restaurări – 1776. Actualul ancadrament al ușilor datează din 1766, iar pe două pietre exterioare există inscripții: „1742 Nicolae Ioanovici am scris aicia” și „Ioan Dragoevici pravoslavnic român”.

Din 1790 până în 1976, biserica a avut și un pridvor închis, refăcut în anul 2000.

Personalități istorice

De-a lungul timpului, au contribuit la dăinuirea mănăstirii: Sava Brancovici (1607); Sofronie, episcop la Lipova și Gyula (1651); Isaia Diacovici (1690); Eugeniu de Savoya (1716); calugarul protopsalt Naum Rimniceanu (1788); Nicolae Iorga (1906) și mulți alții.

Clădiri vechi și educație

Dintre clădirile vechi se mai păstrează turnul-clopotniță, clădirea stăreției și o parte din zidul de incintă pe latura de nord. În sec. XVIII, aici își făceau ucenicia tinerii care doreau să devină preoți, remarcându-se magistrul Timotei de Hodos (1714) și arhimandriții Gheorghe și Vicentiu. Tot aici, copiii țăranilor din satele vecine au învățat scrisul și cititul.

Colecții și lucrări recente

Mănăstirea deține și o valoroasă colecție de artă veche bisericească. În ultimii ani s-au efectuat reparații la întregul complex, s-a creat o nouă incintă, un turn-clopotniță și poarta de intrare. În prezent, mănăstirea are 25 de viețuitori.

Stareț
Protosinghel Grigorie Timiș