Edificii

Biserica veche

Biserica mănăstirii, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (21 Noiembrie),
datează din a doua jumătate a sec. XIV, aproximativ anul 1370,
fiind construită în stilul triconc bizantin. Acest stil era foarte răspândit
în întregul Orient creștin și, în Țările Române, a apărut mai frecvent după 1370.
Existența sa în aceste meleaguri arată influența puternică a artei bizantine asupra zonei.

De-a lungul timpului, biserica a fost restaurată de mai multe ori,
păstrându-și însă forma inițială. Intervențiile au vizat, în special,
acoperișul, care în sec. XVIII a primit o formă barocă.

O inscripție de deasupra ușilor indică anul 1766, când s-au făcut restaurări
și tencuirea exterioară cu var și nisip cu influențe baroce. În 1790 s-a adăugat
un pridvor, inițial prevăzut cu turlă, dar neterminat din lipsă de fonduri.

Zidul de nord rămâne netencuit, evidențiind materialul bisericii:
pietre și cărămizi romane. Pictura datează din 1658, realizată de Nicodim Diaconul,
conform erminiilor ortodoxe. Restaurări au fost realizate de Anastase Demian și Cornel Cenan
(1938, 1943), iar ocnițele de pe latura de nord au fost pictate de Eremia Profeta (1968).

Sculptura iconostasului și mobilierul datează din 1940 și sunt opera starețului Ieronim Balintoni.
Turnul-clopotniță, zidit din cărămidă, datează din aceeași perioadă,
restaurat în 1904 și 1978, cu contraforți, scară metalică și acoperiș.
Pe latura de sud se află o emblemă cu doi ostași cu capete de turci pe săbii.
Clopotnița a servit și ca turn de observație în fața oștilor otomane.

Alte clădiri și curtea mănăstirii

O imagine din 1750 arată mănăstirea înconjurată de clădiri cu etaj pe trei laturi:
răsărit, nord și apus, iar la sud fiind străjuită de râul Mureș. Se crede că aceste clădiri
datează din sec. XVII și au suferit modificări în anul 1900 sub starețul Augustin Hamsea.

Clădirea de la apus a fost reconstruită, cea de la nord parțial demolată,
iar clădirea de la răsărit a fost modificată pentru stăreție, trapeza oficială
și paraclis de iarnă. Reparații substanțiale au avut loc între 1978–1980.

În 1990–1991, paraclisul cu hramul „Schimbarea la față” (6 August)
a fost pictat de Gheorghe Bratiloveanu și soții Radu cu Alexandrina Jitariu.
Latura de sud este împrejmuită cu gard de cărămidă și două turnulețe de colț,
cu două porți simetrice datate 1803.

În 1935, sub păstorirea episcopului Grigore Comșa și starețului Policarp Morușca,
s-a construit paraclis de vară cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”,
unde se săvârșește Sfânta Liturghie la hram (15 august), la praznice, duminici și sărbători.
Demisolul adăpostește „Cripta episcopală” cu episcopii Aradului: Iosif Goldiș (+1902),
Grigore Comșa (+1935), Andrei Magieru (+1960), Visarion Aștileanu (+1984),
iar mai recent Arhimandriții Augustin Hamsea și Timotei Iftimie (+1991).

În 1997 s-au efectuat reparații și lucrări de înlăturare a igrasiei în cripta episcopală,
pictura fiind refăcută în tehnica „fresco” și „tempera grasă” de Radu și Alexandrina Jitariu.

În 1988, clădirea de la apus a fost extinsă pentru colecția de obiecte vechi bisericești,
iar în 1989–1997 a fost construită o nouă biserică, finalizată la 28 septembrie 1997,
cu pictură în tehnica „fresco” executată de Radu și Alexandrina Jitariu,
mozaicuri exterioare de Victor Jurca (Lugoj) și sculptură interior Gavriloaia Vasile (Târgul Neamț).
Hramul bisericii noi este „Pogorârea Duhului Sfânt”.

Recent, mănăstirea a fost înzestrată cu noi chilii și edificii gospodărești,
precum și cu o casă și gospodărie anexă în satul Bodrogu Nou,
servind ca loc de refugiu și arhondaric (casă de oaspeți).

În 21 Noiembrie 2000, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu,
s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (14 octombrie)
al metocului mănăstirii, situat în pădurea Ceala.