| 1. | Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le: |
| 2. | Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. |
| 3. | Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină. |
| 4. | Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: Spuneţi celor chemaţi: Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă. |
| 5. | Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus: unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui; |
| 6. | Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis. |
| 7. | Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc. |
| 8. | Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici. |
| 9. | Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă. |
| 10. | Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi. |
| 11. | Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă, |
| 12. | Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. |
| 13. | Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. |
| 14. | Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. |
