Edificii

Biserica mănăstirii cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (21 Noiembrie), datează din a doua jumătate a sec. XIV, din jurul anului 1370, fiind construită în stilul triconc bizantin.

Acest stil era foarte răspindit în întregul Orient creștin, în Tările Române apărând mai frecvent după anul 1370. Existența acestui stil în părtile acestea arată influența puternică pe care a avut-o Orientul, cu arta lui bizantină, asupra acestei zone geografice.

În decursul timpului biserica a trebuit sa fie de mai multe ori restaurată, pastrându-se însă forma ei inițială, intervenindu-se doar la acoperiș, care, în sec. XVIII, a primit o formă barocă.

O inscripție aflată deasupra ușilor bisericii, indică anul 1766, an în care s-au făcut unele restaurări; după acest an s-a executat tencuirea bisericii în exterior, cu tencuială de var și nisip cu influențe baroce.

Pentru a putea fi mai bine protejată și pentru a-i mări interiorul, în anul 1790 s-a mai adăugat un pridvor, care era prevăzut a fi cu turlă, dar din lipsă de fonduri nu a mai putut fi terminat.

Zidul de nord al bisericii s-a păstrat netencuit, evidențiindu-se materialul din care a fost construită biserica: pietre și cărămizi romane.

Pictura bisericii datează din anul 1658 si a fost executată de către pictorul Nicodim Diaconul. Este o pictură bogată în conformitate cu erminiile ortodoxe.

Din cauza deselor inundații și a pânzei de apă freaticî, igrasia a pătruns până la nivelul ferestrelor, ceea ce a fîcut necesară restaurarea picturii vechi, de pictorii Anastase Demian și Cornel Cenan, în anii 1938, respectiv 1943.

În exterior, ocnitele de pe latura de nord, au fost împodobite cu pictura de către pictorul Eremia Profeta în anul 1968.

Sculptura iconostasului și a mobilierului datează din anul 1940 și este opera starețului Ieronim Balintoni.

Din aceeasi perioadă cu biserica de sec. XIV, datează și turnul-clopotniță, zidit din caramidă, care a fost restaurat în anul 1904, aplicindu-i-se niște contraforți, o scara metalică și un acoperiș. O altă restaurare s-a facut în anul 1978.

Pe latura de sud a turnului-clopotniță se găsește o emblemă care reprezintă doi ostași cu capete de turci în vârful săbiilor. Clopotnița a servit și ca turn de observare pe vremea când oștile otomane amenințau mănăstirea.

Alte clădiri

O imagine din 1750 arată mănăstiea înconjurată de cladiri cu etaj pe trei laturi – la răsărit, la nord, și la apus, iar la sud fiind străjuită de râul Mureș.

Se crede ca aceste clădiri datează din sec. XVII, dăinuind în aceasta formă până la anul 1900, când starețul Augustin Hamsea, face unele modificări. Cladirea de la apus a fost înlaturată, construindu-se alta mai la apus, mărindu-se astfel incinta; cea de la nord a fost demolată, pastrându-se doar un zid, care delimitează curtea bisericii de cea de-a doua incintă, creată prin construirea unor cladiri gospodărești după anul 1900. Clădirii de la rasarit i s-a înlaturat etajul, i s-a mai înăltat parterul, dându-i-se destinația de stăreție, trapeza oficialî și paraclis de iarnă. O altă reparație mai substanțială la această clîdire a fost facută de mănăstire în 1978-1980.

In anii 1990-1991, paraclisul cu hramul „Schimbarea la față” (6 August) din capătul de nord al acestei clădiri a fost împodobit cu pictură de pictorii Gheorghe Bratiloveanu și soții Radu cu Alexandrina Jitariu din Arad.

Latura de sud a mănăstirii este imprejmuita de un gard format din stilpi de caramidî cu grilaje din fier, două turnulețe de colt și doua porți simetrice, datate din anul 1803.

Sub păstorirea episcopului Grigore Comșa și a starețului Policarp Morușca, în anul 1935 în partea de răsărit a curții s-a construit un paraclis de vara cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, unde se savârșește Sfânta Liturghie la hramul manastirii (15 august), la praznice, în duminici și sarbători, când numarul credincioșilor este mai mare.

Sub paraclisul de vară, la demisol a fost amenajată „Cripta episcopală”, unde-și dorm somnul de veci Episcopii Aradului: Iosif Goldiș (+ 1902), Grigore Comșa (+ 1935), Andrei Magieru (+ 1960) si Visarion Aștileanu (+1984). In mod cu totul excepșional, cu binecuvintarea Prea Fericitului Teoctist, care era episcop de Arad, a fost deshumat și Arhimandritul Augustin Hamsea și introdus într-o nișă din cripta episcopală; de asemenea, tot aici a fost înmormântat și Arhimandritul Timotei Iftimie (+ 1991), stareț al mănăstirii în perioada 1965-1991.

În anul 1997, cu binecuvintarea Prea Sfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Episcopul Aradului, s-au facut unele reparații și lucrări de înlaturare a igrasiei din cripta episcopală, împodobindu-se cu pictură în tehnica „fresco” și „tempera grasa” de pictorii Radu și Alexandrina Jitariu din Arad.

În anul 1988 s-a facut o extindere a clădirii de la apus, pentru a fi mărit spațiul care adăposteste colecția de obiecte vechi bisericești. Aici se păstrează un numar de obiecte vechi, nu multe, dar foarte importante, atât pentru mănăstirea noastră, cât și pentru zona geografică în care se află.

In anul 1989 cu binecuvintarea Prea Sfințitului Părinte Timotei al Aradului, obștea mănăstirii în frunte cu starețul Timotei Iftimie, au început construirea unei noi biserici, pe locul unde mai înainte fusese amenajat un paraclis de iarnă.

Lucrarile au fost finalizate abia în anul 1997, la 28 septembrie, cind Prea Sfințitul Părinte Timotei a savârșit slujba târnosirii bisericii.

Pictura în tehnica „fresco” a fost executată de pictorii Radu și Alexandrina Jitariu, mozaicurile exterioare au fost realizate de pictorul Victor Jurca din Lugoj, iar lucrările de sculptura din interior de Gavriloaia Vasile din Târgul Neamț. Hramul bisericii noi este „Pogorârea Duhului Sfânt”.

Tot în ultima vreme, Mănăstirea Hodoș – Bodog a fost înzestrată cu noi chilii și edificii gospodărești, precum și cu o casa și gospodarie anexă în satul Bodrogu Nou – ca loc de refugiu în cazurile în care apele Mureșului se revarsă până în incinta mănăstirii. Aceasta va servi și ca arhondaric (casa de oaspeți).

De asemenea, în data de 21 Noiembrie 2000, cu binecuvintarea și participarea Prea Sfințitului Părinte Dr. Timotei Seviciu, Episcopul Aradului, s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul „Cuvioasa Parascheva” (14 octombrie) al metocului mănăstiii aflat în pădurea Ceala.