Istoric

Manastirea Hodos-Bodrog este una din cele mai vechi asezaminte monahale din tara noastra.

Se afla la 15 km distanta de orasul Arad, pe cursul inferior al Muresului.

Dupa o veche traditie locala, se spune ca manastirea ar fi o ctitorie a credinciosilor din imprejurimi. Traditia marturiseste ca un taur din turma unui pastor a scos la iveala dintr-o movila de pamint Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, iar pe locul unde s-a descoperit icoana a luat fiinta Manastirea.

Pentru a confirma datele traditiei, se mai pastreaza si astazi, in biserica manastirii, capul taurului care a descoperit icoana, precum si Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului.

Prima atestare documentara despre existenta manastirii o avem din anul 1177, iar informatiile unor istorici locali vorbesc despre existenta unor „calugari greci” (ortodocsi), la Hodos-Bodrog, inca din sec. al XI-lea.

Alte atestari avem in diferite documente din anii: 1213, 1233, 1278, 1293, cu unele derivatii ale denumirii de Hodos. in anul 1446 se generalizeaza denumirea de Bodrog, iar din anul 1784 apar amindoua impreuna: Hodos-Bodrog.

Actuala biserica dateaza din a doua jumatate a sec. XIV, fiind construita in stil bizantin triconc, din piatra si caramida romana. in interior este impodobita cu pictura „a fresco” din anul 1658, de catre pictorul Nicodim Diaconul. Restaurari ale picturii s-au facut intre anii 1938-1940 de catre pictorii At. Damian si C. Cenan si intre anii 2009-2010 de catre restauratorii Adriana Scarlatescu si Marius Oprea. Mobilierul si iconostasul au fost sculptate de catre staretul Ieronim Balintoni in anul 1940.

In exterior biserica este tencuita pe trei laturi, peretele de nord pastrindu-se netencuit. Este decorata cu nise exterioare, unele din ele fiind pictate „a fresco” de pictorul E. Profeta in anul 1968.

La sfirsitul sec. al XIX-lea mai era vizibila pe peretele de nord inscriptia „Hodos – egumen Mihail 1523”, iar pe peretele de miazazi, intr-o firida este mentionat anul unei restaurari – 1776.

Actualul ancadrament al usilor este facut in 1766 (an gravat deasupra usilor), iar pe doua pietre din exteriorul absidei drepte exista urmatoarele inscriptii: „1742 Nicolae Ioanovici am scris aicia” si „Ioan Dragoevici pravoslavnic roman”.

Din 1790 pina in 1976 biserica a avut si un pridvor inchis, refacut in 2000.

De-a lungul timpului au existat o serie de personalitati care si-au adus aportul la dainuirea acestui monument: Sava Brancovici – 1607; Sofronie, episcop la Lipova si Gyula – 1651; Isaia Diacovici – 1690; Eugeniu de Savoya, care a acordat protectie manastirii in anul 1716; calugarul protopsalt Naum Rimniceanu – 1788; Nicolae Iorga – 1906 si multi altii.

Dintre cladirile vechi se mai pastreaza turnul clopotnita, cladirea staretiei si o parte din zidul de incinta, pe latura de nord.

In sec. al XVIII-lea, aici isi faceau ucenicia tinerii care doreau sa ajunga preoti, remarcindu-se magistrul Timotei de Hodos – 1714, precum si arhimandritii Gheorghe si Vicentiu. Tot aici copiii taranilor din satele vecine au invatat scrisul si cititul.

Manastirea mai poseda si o valoroasa colectie de arta veche bisericeasca.

in ultimii ani s-au facut reparatii la intregul complex manastiresc, s-a creat o noua incinta, un turn clopotnita si poarta de intrare.

in prezent manastirea are un numar de 25 vietuitori.

Staret

Protosinghel Grigorie Timis